In timp ce conduceam spre casa in aceasta dimineata am auzit la radio o stire despre un copil care a fost atacat de niste caini vagabonzi si a fost internat in spital cu rani de gravitate medie… In legatura cu aceasta stire s-a facut caz si de un incident in care o fetita a fost omorata de o haita de caini vagabonzi… si am inceput sa conduc mai incet… iar apoi omul de la radio a facut o declaratie care m-a pus pe ganduri mai rau decat stirea cu copiii atacati si citez: “Eu ii doresc astuia de zice ca nu ar trebui sa omoram le omoram pe animalele astea sa fie muscat de un caine si sa moara! Vrea sa faca protectia animalelor, sa o faca in jungla (sau era desert?)?”…
Am ajuns in fata blocului, am oprit motorul si am stat un pic pe ganduri… Oare cand intram in casa ce ar fi trebuit sa fac mai intai? Sa mangai cainele maidanez pe care il cresc de la 3 saptamani si care vine si ma saluta cu laba ridicata de cate ori intru in casa sau sa pun mana pe toporisca si sa-i dau una in cap? Iar dupa asta, ca sa-mi fac pofta de mancare, poate ca ar trebui sa ma duc in spatele blocului unde sunt puii de o luna si ceva fatati de cateaua ce s-a aciuat lunile trecute pe aici si cu care se joaca copii in fiecare zi si sa ii aliniez frumusel in fata mea si apoi sa le calc pe cap pana imi fac ghetele rosii (ca tot imi place culoarea)? Iar ieri, cand am iesit din casa si m-am intalnit cu cainele ala ud pana la oase si care cand l-am intrebat ce face mi-a lins mana, poate ca ar fi trebuit sa-i prind limba, sa i-o smulg din gura, iar apoi sa-i prind maxilarul si sa i-l intind pana se rupea? Cred ca m-as fi simtit mai bine in ziua aia la cabinet unde ma intalnesc cu javre cu doua picioare de fiecare data… si care au si pretentii sa fie pupati in diverse parti de medic? Sau poate ca era mai bine sa fi murit cand cainele ala m-a muscat de mandibula acum multi ani in urma? Iar tata, in loc sa-mi explice de ce m-a muscat cainele, sa fi zis la mormantul meu: “Tu-ti capul tau de copil, bine ti-a facut!”.
Si mai bine: propun sa avem o zi nationala in care sa iesim cu mic cu mare sa vanam cainii vagabonzi… sa ne luam orice arma gasim prin case sau curti si sa ne apucam sa omoram caini in stanga si-n dreapta… pui, catele gestante, caini maturi, caini batrani si ologi… sa ii calcam in picioare, sa-i macelarim fara mila iar dupa ce terminam cu astia, sa trecem la cainii “de pe proprietatile private, unde n-avem voie sa ne atingem de ei” (ca sa citez un articol de la care am plecat) si sa-i macelarim si pe astia, preferabil chiar in timp ce stapanii ii tin in lesa… si daca tot suntem acolo, sa-l casapim si pe ala, deoarece a avut nesimtirea sa creasca un caine aici, in oras, si nu in Africa, in jungla sau in savana… Cred ca acest lucru chiar ne-ar face sa ne simtim fiinte superioare, pline de compasiune si suflet, dotate cu rationament…
Iar apoi, eu zic sa trecem la pisici… si dupa aceea, ne mutam la cai, la vaci si la orice alt animal ne iese in cale deoarece, surpiza-surpriza, si astea omoara oameni… mai rar, dar omoara si ele.
Este o solutie, nu? In acelasi timp, in care noi ne ocupam cu omoratul animalelor, uitam de faptul ca pe zi, calculat asa la o prima vedere, numarul oamenilor care omoara alti oameni perfect constienti de ceea ce fac este mult mai mare decat al cainilor iar numarul victimelor lor este mult mai mare decat numarul victimelor provocate de atacurile cainilor. Dar aia sunt oameni… ei nu se iau in calcul.
Ma uitam la aceste cazuri… si ma gandeam: ceva nu e in regula. Eu stau si ma intreb unde sunt parintii in toata treaba asta? Si nu ma refer la prezenta lor fizica… ci la instruirea pe care au dat-o copiilor… la modul in care i-au invatat sau nu sa se joace pe maidan, sa ocoleasca zonele considerate periculoase, sa stea in grupuri, sa nu raspunda provocator atacurilor animalelor, sa nu fuga speriati (s-a dovedit stiintific ca un caine nu ataca cat timp persoana vizata mentine un contact vizual cu animalul si se retrage incet, cu spatele… desigur, acest lucru este mai greu cand exista mai multi caini insa intotdeauna exista un lider al haitei… cel mai avansat caine, de obicei…)… Copiii se sperie usor insa… ce putem face? Autoritatile publice sa incerce sa adune cainii si sa-i sterilizeze… pe cei agresivi sa-i tina izolati; parintii sa educe copii sa nu umble singuri prin zonele izolate, sa nu provoace cainii in nici un fel (ca sunt destui copiii care provoaca cainele care latra prin gard… insa uneori gardul ala mai are si cate o gaura… sau sa nu atace cu pietre animalele)… mai dati-mi niste idei… ca parinte, este bine mai ales cand copilul incepe sa umble prin zone in care nu poate fi supravegheat direct sa mergi cu copilul prin acea zona sa vezi care ste situatia…
Cainii, pana la urma, sunt animale dotate cu foarte putina activitate cognitiva superioara… actioneaza prin instinctul de haita… copiii mici, care se joaca singuri, care tipa cand sunt atacati, reprezinta o posibila victima… insa prin acest fel de comportament de haita trec si gastile de cartier cand vad “unul care nu e din cartier”… iar astia se presupune ca sunt oameni… hm…
Astfel de stiri sunt ingrijoratoare… si triste… insa nu cred ca sunt mai triste decat stirile cu mamele care isi omoara copiii nou-nascuti, care ii abandoneaza pe unde apuca, decat stirile cu indivizi care intra peste oameni in case si-i omoara pentru un pumn de maruntis… sau decat stirile cu oameni inconstienti care se afla la volanul unei masini puternice si nu le pasa cine-i pe trecerea de pietoni si ca mai traseaza inca o dunga, rosie, cu sangele celui pe care l-au spulberat in goana lor cretina prin oras! La astia ce ar trebui sa le facem? Poate ca ar trebui sa-i luam si sa-i aruncam intr-o curte cu caini turbati… si rezolvam mai multe probleme in felul asta… Dar stai… daca nu era in masina poate ca nu omora pe nimeni… Eu zic ca e cazul sa scapam de masini! Hai sa distrugem toate fabricile de automobile si sa-i omoram pe toti care lucreaza acolo… ca doar ei sunt cei care produc aceste arme!
Apropos, Târgu Mureş este încă în România, nu? Doar verificam…
