Category Archives: ajutor

Confesiunile unui obsedat… acelaşi individ din postările anterioare

Prin mesajele ce urmează se vede cum voalat băiatul îmi ameninţă şi soţia (că “e lumea mică”) şi prietenii.

Individul are tupeul să-mi ceară să o las mai moale cu pacienţii care vin să-mi ceară ajutorul să scape de el, chiar şi după ce i-a spus Poliţia că şi dacă era nevastă-sa nu avea ce să comenteze! Ceea ce e departe de adevăr, deşi el consideră că cineva pe care baţi şi ameninţi patru ani, cât stă cu tine, e soţia ta! Iar 4 ani consecutiv e că ştie şi săracu să numere… Că nu au fost nici pe departe!

În al doilea mesaj se vede şi unul din profilele false de pe Facebook pe care le foloseşte ca să “urmărească”, ameninţe etc. Aviz amatorilor!

Am înţeles că îşi face profile false de fete şi le dă întâlniri la diverşi tipi de care vrea să-şi bată joc, doar că nu i-a plăcut lui cum s-au uitat la el!

mesaj12

mesaj13Obsesie mare, paranoia şi intenţii psihotice. Caz clasic!

Leave a Comment

Filed under ajutor, articol, avertisment, constiinta, cretini, cretinism, crima, grotesc, idioti, ignoranta, incultura, nebunie, nesimtire, prostie, violenta

1 Iunie 2013… poveste cu un individ, partea a 2-a

Ieri, 1 Iunie 2013, am sărbătorit un eveniment legat de individul din postarea anterioară…

După ce toată ziua mi-a urmărit soţia prin oraş, care era la întâlnire cu o prietenă, mai pe seara individul a încercat să mă omoare… la propriu.

Mai întâi, poate şi datorită faptului că noi eram suporteri ai Petrolului iar el rapidist, a încercat să ne calce cu maşina, pe mine şi pe un prieten, după ce ne-a alergat un pic pe stradă,  iar când am sărit şi am scăpat din faţa maşinii, împreună cu 2 prieteni de-ai lui mai de etnie, ne-au prins la înghesuială şi ne-au ameninţat că, citez “ne taie şi ne omoară acolo, pe loc, dacă ne mai văd”.

Când au aflat şi văzut că chemăm Poliţia, s-au mai retras un pic apoi au plecat…

Deocamdată atât… urmează povestea întreagă şi alte detalii… dacă mai apuc.

Leave a Comment

Filed under ajutor, avertisment, cretini, cretinism, crima, ganduri, idioti, ignoranta, incultura, indiferenta, inutil, prostie, viata

Adio, ceaiuri!

De la 1 Aprilie, conform Codex Alimentarius, un “mic” document ignorat de mulţi, ceaiurile şi produsele naturiste devin ILEGALE!

Adică nu o să mai poţi cumpăra nimic de la Plafar sau de la magazinele de produse naturiste deoarece aceste plante, folosite de MII de ani, sunt trecute pe aceeaşi listă cu etnobotanicele şi drogurile!

Când ziceam că tot scandalul ăsta cu etnobotanice e doar o abureală ca să justifice până şi interzicerea ceaiului de tei, unii spuneau că-s nebun! Who’s the crazy one now, motherfuckers?

Pe scurt, deoarece companiile farmaceutice vor să cumperi suplimente “naturale” doar de la ei şi doar medicamente SCUMPE, au impus trecerea în ilegalitate a NATURII!

Da! Natura este ilegală începând de la 1 Aprilie 2011!

Pentru cei interesaţi, iată câteva link-uri utile, de informare:

http://forum.slabute.ro/stiati-ca/adio-medicina-naturista-ue-va-interzice-medicamentele-baza-plante-6892.html

http://www.vivanatura.ro/bio/?p=6654

http://www.eu-referendum.org/english/petitions/europe_for_the_people_info.html

http://www.gaia-health.com/articles301/000315-romanian.shtml

Personal, m-am apucat să-mi cresc în casă plante, atât medicinale cât şi de alimentaţie naturală (de-alea bio,neah!).

Ca medic, începând cu 1 Aprilie 2011, REFUZ să prescriu suplimente “naturale” sau orice alt fel de medicamente produse de companiile care au forţat implementarea Codex Alimentarius atâta timp cât există variante naturale ale aceloraşi produse! Nu neg… unele antibiotice sunt bune şi poate, în disperare de cauză, voi prescrie un antibiotic scump care ŞTIU că poate salva o viaţă!

În rest, nimic, niciodată! Dacă tot protestează medicii împotriva noului Contract Cadru care este practic condamnarea la moarte şi executarea sistemului sanitar şi de medicină preventivă, să adauge la proteste şi imbecilitatea interzicerii recomandării ceaiurilor ca adjuvant în tratamente!

Fără nici o jenă… Ceaiul Gastric Numarul 2 este de 1000 de ori mai bun decât orice altceva în tratarea unui ulcer gastric sau a unei gastrite neinfecţioase! Garantat şi testat!

Apucaţi-vă să strângeţi plante medicinale, învăţaţi să vă hrăniţi cât mai sănătos, faceţi-vă propria pâine în casă, din făină luată direct de la agricultori, deoarece ce se găseşte în magazine este otravă curată (pâinea aia feliată “toast” este cel mai clar exemplu!) fiindcă, pentru cine nu ştie, planul este ca România să ajungă doar la 500000 de locuitori! Şi nu în următorii 100 de ani ci mult mai devreme!

O tanti din Guvernul american a şi recunoscut că există un plan de reducere şi sterilizare a populaţiei americane… La câteva zile după aceea, companiile de asigurări au propus o lege ca anticoncepţionalele să fie prescrise gratuit, în asociaţie cu nişte vaccinuri “de prevenţie”.

Gândiţi? Luaţi măsuri!

2 Comments

Filed under ajutor, articol, avertisment, campanie, civilizatie, constiinta, cretini, cretinism, crima, educatie, evolutie, grotesc, ignoranta, indiferenta, mercantilism, moarte, protest, societate, umanitate

Ghidurile Europene de Resuscitare 2010

Noile Ghiduri de Resuscitare au fost aprobate la nivel internaţional. Un raport preliminar, în engleză, al acestor ghiduri – versiunea Europeană – poate fi downloadat de AICI – http://www.cprguidelines.eu/2010/

Leave a Comment

Filed under ajutor, campanie, civilizatie, Crucea Rosie, educatie, salvare, sanatate, societate

Campania “Cumpără şi Dăruieşte”

Presupun că unii dintre voi au văzut teledonul cu acest mesaj, dar îl mai ţine cineva minte?… S-au strâns ceva bani însă trebuie să gandim şi în felul următor: banii aceia se împart la toate judeţele… S-ar putea să nu ajungă chiar pentru toate familiile nevoiaşe.

12 kg de alimente neperisabile este cota per familie… şi sunt sute de astfel de familii care au nevoie de aceste donaţii. În Ploieşti, urnele Crucii Roşii sunt prezente la magazinele Carrefour şi Real… Ulei, zahăr, făină, orez… alimente care se degradează mai greu… Nu vin, batoane Snickers, pufuleţi, unt sau acadeaua care nu i-a plăcut lu’ fi-tu! Am mai văzut şi din astea…

Anyway… pentru mai multe informaţii, daţi un click pe imaginea următoare… În partea din dreapta sus a paginii găsiţi şi un link permanent către informaţiile necesare iar dacă acestea nu vă sunt suficiente, puteţi să postaţi orice nelămuriri aici.

Vă mulţumim!


Leave a Comment

Filed under ajutor, campanie, civilizatie, constiinta, Crucea Rosie, donare, foamete, informare, societate, umanitate

Another sign?…

O altă explozie a avut loc pe o platformă petrolieră a celor din grupul BP şi tot în zona Golfului Mexic. De data asta cică nu ar fi prea mari deversări, doar petrolul care se afla pe platformă la acea oră, platforma nefiind de foraj ci doar de transport şi stocare.

Asta este un lucru bun însă şi un mic semnal că ne apropiem vertiginos de schimbări majore, exact cum zice şi nenea Drunvalo în ultimul său interviu, redat mai jos, în care face nişte mici referiri la Golful Mexic şi Curentul Golfului şi influenţa acestuia asupra Terrei.

Că veţi crede sau nu, că sunteţi de acord sau nu cu astfel de lucruri, fiecare are dreptul la alegere. Însă eu nu cred în coincidenţe şi prea se potriveşte ce zice nea’ Drunvalo cu ceea ce se întâmplă în lume în momentele de faţă!

Vizionare plăcută!

PS: Interviul este în engleză, fără subtitrare.

1 Comment

Filed under ajutor, campanie, civilizatie, constiinta, eseu, ignoranta, inaltare, informare, societate, speranta, umanitate

Just saying…

10 lei pe an cotizaţia de membru… şi cu banii din cotizaţii se pot ajuta semeni aflaţi în nevoie… just saying…

carnet membru red cross

carnet membru red cross 2

Leave a Comment

Filed under ajutor, asociatie, Ce-mi place, constiinta, Crucea Rosie, informare, societate

Adeverinta De Medic Specialist

Mult am asteptat, putin a fost…

Deoarece de pe forumuri am aflat informatii partiale si rasfirate dar care, puse cap la cap, au alcatuit 90% din adevar, hai sa postez prin ce am trecut eu si cam ce va trebuie ca sa va obtineti Adeverinta De Medic Specialist (Certificatele cica se dau din Martie)…

Va trebuie:

1. Buletinul sau Cartea de Identitate

2. Minim doua coli de hartie sau descarcati cererea de eliberare a certificatului de AICI

3. Una bucata pix/stilou, preferabil cu pasta/cerneala albastra

4. 9,60 lei (7 lei taxa de Certificat, 2,60 lei taxa de mandat postal)…

5. Bani de bilet/benzina pana la Ministerul Sanatatii din Bucuresti

6. Timp liber in zilele de Marti si Joi, deoarece adeverintele se elibereaza doar in aceste zile, PE LOC, intre orele 11-14…

Acum, cam cum decurge treaba pe acolo:

Ajungi in Bucuresti (pentru numele lu’ al’ de sus, daca mergeti cu masina lasati-o in apropierea unei guri de metrou, statii de autobuz si luati metroul/autobuzul sau mergeti pe jos, ca Ministerul Sanatatii e aproape de Universitate si NU AVETI UNDE SA PARCATI!)… iti faci drum pana la Minister si ajuns aici ai doua variante: ori te duci si copiezi pe una din colile de hartie modelul de cerere care este afisat in holul Ministerului, la parter (cum intri in Minister, faci dreapta, treci de Registratura si cum treci de usile care separa holul de culoarul urmator vei gasi modelul de cerere lipit de peretele din stanga) si apoi ai variantele:

2a – te risti si te asezi la coada la Registratura doar cu cererea (am inteles printre picaturi ca acea taxa de 7 lei nu este necesar sa fie platita acum ci pana la venirea pentru ridicatul Certificatelor) – sau…

2b – te duci la oficiul postal invecinat (cum iesi din Minister traversezi micul santier si parcare din fata si ajungi la oficiul postal al cladirii din coltul opus al pietei) si achiti taxa sau, mai repede, te duci direct la posta, platesti taxa (au un model de mandat postal gata facut acolo, cu datele contului unde trebuie sa ajunga banii si tot ce trebuie) si apoi te duci la minister si scrii cererea si te asezi la coada la Registratura…

La Registratura ti se va lua cererea, ti se va da un numar de inregistrare cu care numar te duci la CAMERA 351 unde te asezi la coada mare pentru Medicii de Familie sau la coada mai micuta pentru celelalte specialitati. Ti se da o foaie de hartie care-i adeverinta si… pa!

Urmand prima varianta de actiune, mie si la inca trei colegi ne-au luat, de la ajungerea la Ministerul Sanatatii pana la iesirea din Minister cu adeverinta in mana, 45 de minute! Atata tot!

Succes!

12 Comments

Filed under ajutor, drumuri, informare, minister

Deviatii

Aproape am terminat a doua bere; m-am uitat la serial si am vrut sa prelucrez niste fotografii pentru maine… si m-am oprit… dorinta de a scrie ceva nou pe blog… nu, de a incerca sa-mi limpezesc mintea, este prea mare… asa ca am deschis site-ul… si tastez…

Ce zgomot oribil! Tastarea… mi-e dor de hartie si creion; de intimitatea aceea pe care ti-o da tipatul foii violate de varful creionului… cele mai bune povestiri ale mele le-am scris de mana… da, mai si scriu… sunt polivalent… si in acelasi timp, sunt un nimic…

Cateva lacrimi mi se scurg pe obraz… poate ca o fi de la serial… poate ca o fi de la faptul ca plang in fiecare seara dupa King ( cea mai perfecta fiinta care a trait vreodata)… poate ca este vina ca de cand i-am spus “la revedere” si i-am acoperit ochii au trecut zece luni… si nu l-am vizitat macar odata…

Mi-e frica… sufar de “sindrom de oboseala cronica”… rezultatul?… scaderea puterii de concentrare, lipsa de vointa si… alcoolism… oare? Ce daca deja 2 beri mi se par insuficiente… si trec la tarie… nu e chiar in fiecare seara…

Vroiam sa scriu mai multe… dar se pare ca nu sunt in stare… sunt dezorientat, pierdut intr-o lume a iluziilor si falselor adevaruri… incerc sa ma simt “alive” si nu reusesc… daaa, nu am inercat “extreme sports”… I am not that kind of guy…

Si… m-am oprit… ideile se termina… lumea se prabuseste incetul cu incetul in jur… insa exista oare lumea care ne inconjoara? Chiar traim in aceasta iluzie numita realitate? Chiar exista aceasta… actiune, de a trai?

Suntem incorsetati de reguli si restrictii, suntem inconjurati de falsuri si oglinzi, de cate ori incercam sa facem ceva… util ne trezim cu pumnul in gura… traim intr-o lume in care prostii sunt la putere si ala care da mai tare cu pumnul are intaietate si, de ce nu, dreptate… ne amagim ca suntem fericiti, ca reusim in viata… insa, cat reusim cu adevarat? Cat reprezinta procentual ceea ce reusim noi sa facem si ceea ce ne permit altii sa facem?

Ma trezesc, privesc chioras la ceas si incerc sa incep o noua zi… sa fie o zi de munca, sa fie o zi de creatie, sa fie o zi pierduta, una din nenumaratele zile pierdute aiurea… si de ce nu sa le pierzi aiurea? Ce sprijin iti ofera cu adevarat altii? Oare exista vreun serviciu cu adevarat gratis si benevol in lumea asta? Poate sinuciderea… Fiecare decizie pe care incercam sa o luam pe parcursul unei zile este luata in speranta ca ne va aduce ceva bun a doua zi… sau in zilele care vor urma… si cu toate acestea, fiecare decizie pe care o iau eu nu-mi aduce nimic bun… nu reusesc sa ma desprind de acea constanta universala care afirma ca “nici o fapta buna nu ramane nepedepsita”… iar pentru un individ de care ceilalti isi aduc aminte doar cand au nevoie de el, deja axioma a devenit suflu vital…

Privesc ecranul calculatorului si ma gandesc: “ce rahat! Ce porcarie crasa, cata irosire de bani, timp si energie!”… dar e al meu… de fapt,. e luat cu banii de la nunta, asa ca teoretic e si al nevestei… sa renunt la tot si sa ma sinucid? Am incercat… nu am putut merge pana la capat… si? Atunci? Ce se intampla cu decizia ca “totul va fi bine anul acesta si lucrurile vor merge asa cum am planuit!”? Poate ca a fost o greseala… desi pana acum, au mers cum am planui…

Am o diploma in fotografie… urmeaza si a doua… si stiu ca sunt bun; de aceea strang bani pentru un DSLR… sa evoluez… dar oare chiar merita sa arunc banii? Fotografia o fi ea frumoasa, dar daca nu vinzi nimic din ce produci, la ce bun? Apuca-te de invatat! Mai sunt 5 luni si dai specializarea… ar zice unii… dar daca nu vrea? Si daca nu vreau, de ce?

Raspunsul e simplu: de prost! Si continuarea e la fel de simpla: oi fi eu prost dar, cand ma uit in jur, am sperante! Chiar daca decid sa termin cu totul, singurul regret e ca nu voi putea lua cativa prosti cu mine…

Eh, deviatii… rostii, abureli si idei cretine… le avem cu totii.. insa cati oare avem curaj sa ne aratam si partea ascunsa, adevaratul eu, ceea ce suntem noi in realitate? Asta daca cineva crede in realitate…

Poate ca avea dreptate Tuca… incercam intr-un mod pueril sa iesim din anonimat… eh, pentru Tuca am o surpriza: am iesit! Iar de acum va trebui sa lupte, deoarece noi, bloggerii astia amarati, “masturbatorii la comun” ai acestei tari, reprezentam ce va sa vie… vrea sa realizeze ceva? Ar face bine sa ne cunoasca si sa aleaga ceea ce merita ales… asta daca nu vrea sa faca parte din “ceilalti”… cei care ajung undeva sus, sunt la putere dar… istoria nu-i va aminti… de ce? Fiindca cine are chef sa invete despre un prost?

Ma retrg acum… sper, daca voi mai apuca, sa imi exprim parerile despre Festivalul I.L.Caragiale de acum o saptamana…

Pana atunci… continuati sa visati, continuati sa sperati intr-o viata mai buna, intr-un viitor mai luminos… altfel, ne vom inneca in prostie, negura dementei si cretinatatea inuitililor…

PS: Poate sa recomande cineva un telefon mobil cu Wi-Fi la un pret moderat?

PS. 2:Daca cineva reuseste sa scoata o concluzie pertinenta din ce s-a spus mai sus, astept comentariul… eu voi zace la limita vointei de a trai, ascuns printre iluzii…

7 Comments

Filed under ajutor, blogger, Caragiale, constiinta

Credinta si magie

A fost si Pastele; cu bune, cu rele… mai mult cu rele, din cate s-au auzit pe la buletinele de stiri (deh, cand alcoolul si grasimea se pun de-a curmezisul, incepe sa doara…); nu am simtit spiritul acestei sarbatori in felul in care ar fi trebuit dupa cum este propaganda religioasa… Insa, printr-un joc al soartei, am ajuns sa simt ceva mai mult, ceva la care nu m-as fi asteptat niciodata si intr-un context departe de gandurile mele… Am ajuns sa simt credinta, sufletul oamenilor cinstiti si adevarati, am ajuns sa cunosc OAMENI, fiinte atinse de har si oameni care intr-adevar se zbat si fac ceva pentru altii…
Luni, a doua zi de Pasti, am facut o mica “excursie” la Valea Plopului, pentru a duce cate ceva acolo impreuna cu cativa prieteni (recunosc, intru fericirea eterna a carcotasilor de la articolele recente, la initiativa prietenilor care si ei erau “la o prima auditie” acolo) si pentru a vedea care este situatia reala a copiilor de acolo (ma interesa pe mine si pe sotie si prin prisma dorintei de a adopta un copil – deocamdata de la Valea Plopului nu se poate, nefiind copii pusi pe lista de adoptie deoarece Parintele Tanase vrea sa incerce sa-i reintegreze in comunitatile de unde provin).


Si am purces la drum… drumul a fost destul de lin, fiind in conditii excelente ( poate iau si edilii nostri exemplu) si, cu exceptia catorva idioti care intrau in depasiri riscante nefiind opriti de Politie (ca de obicei), am ajuns fara peripetii acolo… la Valea Screzii, mai intai… in jur de 8 cladiri cu unul sau 2 etaje, bine inchegate, unele inca in constructie sau renovare, in mijlocul naturii, intr-o zona cam rece (batea vantul destul de tare), insa o comunitate in dezvoltare, ne asteptau parca reprosandu-ne ca nu am ajuns mai devreme acolo…
Am cunoscut-o pe directoarea de acolo, am aflat cam care ar fi nevoile lor si ce dotari au (destul de impresionante, inca o dovada ca daca se vrea, se poate) si am cunoscut cativa copii… copii care sunt invatati de mici, mai mult prin forta imprejurarilor, personalul fiind destul de redus, sa se descurce singuri… iar asta, dupa cum am vazut, le afecteaza un pic starea emotionala, capacitatea afectiva si, pana la urma, copilaria… insa acestea nu sunt lucruri ce nu pot fi remediate…


Tot acolo am vazut si o multime de caini prin zona, prietenosi si fara intentii belicoase si nu am auzit nici de vre-un atac asupra copiilor sau ceva asemenator… asta ca tot se vorbea despre pericolul reprezentat de haitele de caini asupra copiilor…





Dupa ce ne-am informat despre ce trebuia si s-au lasat cateva bucate la biserica din comunitate (unde erau mai multi copii care participau si slujeau la slujba de Pasti), am plecat spre Valea Plopului sa ne intalnim cu Parintele Tanase… din pacate, la acel moment, parintele tinea slujba si urma sa asteptam pana la sfarsitul acesteia pentru a vorbi cu el; asa ca am inceput sa asistam la slujba si la nici zece minute ne trezim invitati baietii din grupul nostru sa asistam la slujba din altar… nestiind prea sigur despre ce este vorba, am acceptat… si, pentru prima data in viata si contrar tuturor credintelor mele, am intrat in altarul unei biserici, in timpul unei slujbe…


Iar ce am vazut aici mi-a depasit orice asteptari… In primul rand am vazut Preoti, adevarati Parinti dedicati meseriei lor si slujirii Celui de Sus si a enoriasilor; am vazut ritualuri complicate dar care, odata incheiate, isi dezvaluiau sensul tainic si mistic; am simtit puterea credintei in oameni (in momentul in care parintele Tanase sau ajutorul sau treceau prin fata ta, daca aveai ochii inchisi, se distingea clar o lumina puternica, o aura ce lumina totul in jur) si se simteau energiile subtile ce dominau zona… Tot in timpul ritualului am vazut si elemente mai vechi decat crestinismul, elemente ce se trag poate din alte credinte, inainte de a exista religii, poate, si care se regasesc fooarte multe si foarte des in Reiki (pentru cei care nu stiu ce este, exista un link in Blogroll iar Google poate fi de foarte mare ajutor), Reiki fiind un sistem al carui practicant sunt si eu… iar prin ceea ce am vazut in altar, multe din elementele de Reiki au capatat brusc mai mult sens…



Cel mai impresionant moment a fost cand Parintele Tanase si ajutorul sau s-au pus in genunchi si s-au rugat pentru iertarea de pacate si inca ceva ce nu am reusit sa disting… privind-ul pe Parinte cum se ruga cu fruntea lipita de masa din altar, am simtit cum se ruga efectiv pentru oameni, pentru omenire si pentru sufletul nostru, al tuturor! Un sentiment ca acesta este greu de explicat insa odata trait, ramane intiparit in memoria si sufletul tau pentru totdeauna!
Dupa slujba, am apucat sa vorbim cu Parintele iar nasul meu i-a inmanat banii pe care intentiona sa-i dea de la inceput…

Parintele a intrebat pentru ce vrem sa-i cheltuie, insa pana la urma a ramas ca el sa decida (mai tarziu l-am vazut dand bani unei femei si fetei sale care aveau nevoie sa-si cumpere o butelie sa se incalzeasca)…
La sfarsitul slujbei Parintele Tanase si ajutorul sau (nu i-am retinut numele din pacate si acestuia, fiind zapaciti de toata agitatia care a urmat) au impartit cadouri de Pasti tuturor copiilor care au fost prezenti acolo si celor care isi aniversau ziua de Sfantul Gheorghe. Rar mai vezi asa ceva, mai ales prin zona Ploiestiului…

Iar apoi am fost invitati la masa (da, stiu ca nu suna bine si le da satisfactie altora care ma acuzau ca eu mananc in timp ce semnalez cum altii mor de foame… insa iar acestia mai au multe de inteles) si dupa insitente intense, am ramas cateva minute… In timpul mesei (la care erau si alti enoriasi) am cunoscut mai multi oameni care erau implicati in proiect, am aflat despre cei care au facut cu adevarat ceva pentru copii din comunitatea pastorita de Parintele Tanase (Jana Gheorghiu, de exemplu si ceva-ceva de catre Priogoana – el, nu Bahmuteanca, despre care voi detalia mai incolo) si despre cei care doar si-au facut publicitate si audienta pe seama celor de acolo fara sa faca ceva cu adevarat (salutare, KanalD si aia din clubul celor 400 de jeep-uri? – ceva in genul asta) si despre necesarul de oameni si asa mai departe… ce am remarcat in timpul mesei, pe langa felul minunat in care erau oamenii din comunitate, am remarcat si o suferinta ascunsa, o tristete ce se vedea in ochii oamenilor… si ai celor ajutati si ai celor care ajutau.
Am plecat din Valea Plopului cu sentimentul de satisfactie de a fi cunoscut cu adevarat OAMENI, preoti adevarati, atinsi de har si de compasiune, oameni care chiar fac ceva pentru altii si se zbat pentru a-i ajuta pe cei in suferinta… Am vazut ceea ce se cheama “daca se vrea cu adevarat, se poate” (e nevoie si de ceva relatii, insa astea se pot face si pe parcurs) si am vazut cum UN SINGUR OM poate schimba comunitati intregi si poate ajuta multi semeni in suferinta.
Avem multe de invatat de la Parintele Tanase si oamenii din Valea Plopului… sper sa fie cat mai multi care le urmeaza exemplul.

3 Comments

Filed under ajutor, copii, parinte, speranta, Tanase, Valea Plopului