Category Archives: speranta

Si am purces la drum… drumul a fost destul de lin, fiind in conditii excelente ( poate iau si edilii nostri exemplu) si, cu exceptia catorva idioti care intrau in depasiri riscante nefiind opriti de Politie (ca de obicei), am ajuns fara peripetii acolo… la Valea Screzii, mai intai… in jur de 8 cladiri cu unul sau 2 etaje, bine inchegate, unele inca in constructie sau renovare, in mijlocul naturii, intr-o zona cam rece (batea vantul destul de tare), insa o comunitate in dezvoltare, ne asteptau parca reprosandu-ne ca nu am ajuns mai devreme acolo…
Am cunoscut-o pe directoarea de acolo, am aflat cam care ar fi nevoile lor si ce dotari au (destul de impresionante, inca o dovada ca daca se vrea, se poate) si am cunoscut cativa copii… copii care sunt invatati de mici, mai mult prin forta imprejurarilor, personalul fiind destul de redus, sa se descurce singuri… iar asta, dupa cum am vazut, le afecteaza un pic starea emotionala, capacitatea afectiva si, pana la urma, copilaria… insa acestea nu sunt lucruri ce nu pot fi remediate…

Tot acolo am vazut si o multime de caini prin zona, prietenosi si fara intentii belicoase si nu am auzit nici de vre-un atac asupra copiilor sau ceva asemenator… asta ca tot se vorbea despre pericolul reprezentat de haitele de caini asupra copiilor…

Dupa ce ne-am informat despre ce trebuia si s-au lasat cateva bucate la biserica din comunitate (unde erau mai multi copii care participau si slujeau la slujba de Pasti), am plecat spre Valea Plopului sa ne intalnim cu Parintele Tanase… din pacate, la acel moment, parintele tinea slujba si urma sa asteptam pana la sfarsitul acesteia pentru a vorbi cu el; asa ca am inceput sa asistam la slujba si la nici zece minute ne trezim invitati baietii din grupul nostru sa asistam la slujba din altar… nestiind prea sigur despre ce este vorba, am acceptat… si, pentru prima data in viata si contrar tuturor credintelor mele, am intrat in altarul unei biserici, in timpul unei slujbe…

Iar ce am vazut aici mi-a depasit orice asteptari… In primul rand am vazut Preoti, adevarati Parinti dedicati meseriei lor si slujirii Celui de Sus si a enoriasilor; am vazut ritualuri complicate dar care, odata incheiate, isi dezvaluiau sensul tainic si mistic; am simtit puterea credintei in oameni (in momentul in care parintele Tanase sau ajutorul sau treceau prin fata ta, daca aveai ochii inchisi, se distingea clar o lumina puternica, o aura ce lumina totul in jur) si se simteau energiile subtile ce dominau zona… Tot in timpul ritualului am vazut si elemente mai vechi decat crestinismul, elemente ce se trag poate din alte credinte, inainte de a exista religii, poate, si care se regasesc fooarte multe si foarte des in Reiki (pentru cei care nu stiu ce este, exista un link in Blogroll iar Google poate fi de foarte mare ajutor), Reiki fiind un sistem al carui practicant sunt si eu… iar prin ceea ce am vazut in altar, multe din elementele de Reiki au capatat brusc mai mult sens…

Cel mai impresionant moment a fost cand Parintele Tanase si ajutorul sau s-au pus in genunchi si s-au rugat pentru iertarea de pacate si inca ceva ce nu am reusit sa disting… privind-ul pe Parinte cum se ruga cu fruntea lipita de masa din altar, am simtit cum se ruga efectiv pentru oameni, pentru omenire si pentru sufletul nostru, al tuturor! Un sentiment ca acesta este greu de explicat insa odata trait, ramane intiparit in memoria si sufletul tau pentru totdeauna!
Dupa slujba, am apucat sa vorbim cu Parintele iar nasul meu i-a inmanat banii pe care intentiona sa-i dea de la inceput…

(imagine de pe http://aoffr.free.fr/html/pv_pnicolae_ro.html

Iar apoi am fost invitati la masa (da, stiu ca nu suna bine si le da satisfactie altora care ma acuzau ca eu mananc in timp ce semnalez cum altii mor de foame… insa iar acestia mai au multe de inteles) si dupa insitente intense, am ramas cateva minute… In timpul mesei (la care erau si alti enoriasi) am cunoscut mai multi oameni care erau implicati in proiect, am aflat despre cei care au facut cu adevarat ceva pentru copii din comunitatea pastorita de Parintele Tanase (Jana Gheorghiu, de exemplu si ceva-ceva de catre Priogoana – el, nu Bahmuteanca, despre care voi detalia mai incolo) si despre cei care doar si-au facut publicitate si audienta pe seama celor de acolo fara sa faca ceva cu adevarat (salutare, KanalD si aia din clubul celor 400 de jeep-uri? – ceva in genul asta) si despre necesarul de oameni si asa mai departe… ce am remarcat in timpul mesei, pe langa felul minunat in care erau oamenii din comunitate, am remarcat si o suferinta ascunsa, o tristete ce se vedea in ochii oamenilor… si ai celor ajutati si ai celor care ajutau.
Am plecat din Valea Plopului cu sentimentul de satisfactie de a fi cunoscut cu adevarat OAMENI, preoti adevarati, atinsi de har si de compasiune, oameni care chiar fac ceva pentru altii si se zbat pentru a-i ajuta pe cei in suferinta… Am vazut ceea ce se cheama “daca se vrea cu adevarat, se poate” (e nevoie si de ceva relatii, insa astea se pot face si pe parcurs) si am vazut cum UN SINGUR OM poate schimba comunitati intregi si poate ajuta multi semeni in suferinta.
Avem multe de invatat de la Parintele Tanase si oamenii din Valea Plopului… sper sa fie cat mai multi care le urmeaza exemplul.