O mică şi foarte incompletă definiţie a spiritualităţii:
“SPIRITUALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este spiritual. 2. ansamblu de idei și sentimente care caracterizează un popor, o națiune din punctul de vedere al vieții spirituale, al specificului culturii sale. (< fr. spiritualité, lat. spiritualitas)”
Multe lacune în definiţia de mai sus… mai ales legate de “naţiune”, “popor”; de când este spiritualitatea un atribut colectiv şi nu individual?
Anyway… se pare că la cei de la ziarul “Prahova”, spiritualitatea echivalează doar cu un curent pe cale de dispariţie, Creştinismul Ortodox. Hmm, oare ce s-a întâmplat cu celelalte forme de spiritualitate care, chiar şi la nivel de naţiune, se manifestă pe la noi: buddhism, islamism, wicca, creştinism catolic, religia mozaică şi, de ce nu, neapartenenţa la nici o formă de religie “recunoscută” şi acceptarea Universului ca tot?
Dar, deh… doar aberăm şi noi că, de ce nu, de-aia avem blog!
PS: Dacă vreţi să vorbiţi şi să înţelegeţi ce-i aia spiritualitate şi esenţă spirituală, mai ales înafară de contextul religiei şi doar faţă în faţă cu esenţa a ceea ce reprezentaţi, eu zic să-l căutaţi pe “tătuca” Shade, să vă explice el ce şi cum!
